Boli psihosomatice        

       J. L. Halliday defineste o afectiune psihosomatica drept o "tulburare somatica a carei natura poate fi elucidata numai daca fenomenele psihologice sunt cercetate pe deasupra fenomenelor somatice". Acesta propune formula psihosomatica, un set de 6 reguli esentiale care ar confirma etiologia psihosomatica intr-o afectiune data:
1. emotia ca factor precipitant (procesul somatic apare dupa o trauma afectiva sau revine cand se repeta trauma emotionala)
2. tipul de personalitate (un tip special de personalitate pare a fi asociat cu fiecare din afectiunile psihosomatice)
3. proportia distribuirii pe sexe (o marcata disproportie in incidenta dintre sexe apare in multe din afectiunile considerata ca psihosomatice)
4. asociatia cu alte afectiuni psihosomatice (diferite afectiuni psihosomatice pot conincide simultan la acelasi individ, dar fenomenul cel mai comun e alternanta dintre diferitele sindroame psihosomatice)
5. anamneza familiala (la o mare parte din cazuri se constata afectiuni din seria psihosomatica la rude si la parinti)
6. manifestari fizice (evolutia bolii tinde sa fie fazica, cu perioade de recrudescenta si de remisiune)

          Trebuie mentionat ca nu exista boli psihosomatice ci bolnavi psihosomatici. Nu se poate admite ca intotdeauna hipertensiunea arteriala, ulcerul duodenal, diskinezia biliara sunt boli psihosomatice.

Reactiile psihosomatice apar in situatiile deosebit de stresante (ameteala ce urmeaza unui pericol, scaderea apetitului in urma unei pierderi). Ele dispar o data cu disparitia ecoului psihologic a situatiei care le-a declansat. Orice tip de individ poate trai reactii psihosomatice.

Tulburarile psihosomatice au caractere diferite si pot fi impartite in urmatoarele grupe principale:

1. Simptomele de conversiune constau intr-un raspuns somatic secundar si deyvoltarea unui conflict nevrotic. Simptomele au caracter simbolic si pot fi considerate ca reprezinta o incercare de a rezolva conflictul. Ele se raporteaza la organele de miscare si de simt. (ex: paralizia isterica, , parestezia, orbirea, surzirea psihogena, vomismentele si diferitele senzatii de durere).

2. Sindroamele functionale sunt cele prezente la numarul mare de pacienti care consulta doctorul, avand un spectru de suferinte schimbator, adesea difuz. (Se refera la sistemul cardiovascular, tractul gastrointestinal, sistemul locomotor, organele respiratorii sau tractul urogenital). Desi sunt prezente tulburari functionale implicand anumite organe si sisteme, in cele mai multe cazuri lipseste proba unei atingeri de tesut. Aceste trasaturi sunt semne insotitoare ale afectelor si nu au un caracter expresiv, fiind numite de F. Alexander nevroze de organ.

3. Tulburarile psihosomatice in sens restrans ascund in spatele lor o reactie fizica de situatie conflictuala sau de stres. Reactia este insotita de leziuni de tesut demonstrabile morfologic si de punerea in evidenta a unor modificari organice. Alegerea organelor e influentata si de o predispozitie. Cele 7 afectiuni psihosomatice "sacre" sunt: astmul bronsic, colita ulceroasa, hipertensiunea esentiala, neurodermatita, artrita reumatoida, ulcerul duodenal, anorexia.